lovely world

intuneric..

vine un timp

cand simti

cum muschii gambelor ti se atrofiaza

in cautarea prazii

ca un animal hamesit

de turbare

te arunci asupra eului

schiop

cu lasitatea

dezertorului

in fata Adevarului

ti se lungesc bratele

de marioneta

pe scena tragicului

Prezent

te surprinzi

cu pielea strapunsa de lancea Ratiunii

cu lichidele imprastiate

in vazul Rusinii

te ridici sa inchini

un ultim pahar

al Demnitatii

pierdute

in avalansa de morti necontrolate

ti se face trupul tot mai greu

carnea-si scade pretul la Uitare

pe parghia unicei Sperante

te intinzi ca rufa

negarii de sine

a Constiintei patate

de consum

green

people

viata la reco

sweet reco

nothing to say...

miraj

te întrebam daca mă vezi
în vis
arătam ca fata morgana
mai dezrădăcinată
mai seacă de vene
ca niciodată
te obligam să mă priveşti
în buricul pupilei
să mă sorbi fără vinovăţie
ca pe o tumoare malignă
pe suflet
să mă scuipi tandru
şi-apoi să ma-nveleşti
în rondele vitralii
într-un cavou de sticlă
anesteziată
adormise
despărţirea

sepia feeling

mă întind în pat
cu izul de amintire pe gene
te împartăşeşti
cu sughiţuri
*
de ger te ascunzi
în toracele meu
unde ticăie
clipa despărţirii
*
din mine-n tine
o pârghie intestinală
ca un zodiac anatomic
*
puzzle
ne potrivim gemete
pe conturul epidermei
ca dintr-un pântec
însamânţat cu
gemeni

cats

dulceata

primăvara
mâncam vată de zahăr
pe băţ
ne întindeam la soare
ca rufele
pătate
de instinct
dormeam
câte 6-7 luni
şi ne trezeam
odată-n 2 secete
să ne-adăpăm
cu dorinţă
*
vara
venea tot timpul
pe neanunţate
ne prindea despărţiţi
de organe
şi ne punea
să fim un tot omogen
aşa cum vedem
şi azi devreme la TV
reţete de budinci
*
toamna
zâmbeam crispaţi
ca proşti onirici
ne împleteam
pe aţă
sexe
şi mărimi
pe gânduri
de bun
de purtat
pe sub cearşafuri
fără capăt
fără iarnă

umbre

şi iată
că tot mai trăiesc
asuprită
ca şi cum viitorul mi-ar face
cu ochiul
iar pe partea stângă a craniului
gol
m-ar lovi cu absenţa
încimentată şi rece
fix în măduva raţiunii
*
intru iar să-ti văd
buza de jos
cu genunchii duhnind a grea
moarte
te apropii tot mai mult
de mâna din care se prelinge
teatral
ceară închegată
*
îţi aştern patul
pe muchia sânului
ca o ultimă grijă
de a te şti
fără plămâni
*
de uitare
te ştergi
pe buza de jos
cu pământ