vineri, 2 mai 2008

umbre




şi iată
că tot mai trăiesc
asuprită
ca şi cum viitorul mi-ar face
cu ochiul
iar pe partea stângă a craniului
gol
m-ar lovi cu absenţa
încimentată şi rece
fix în măduva raţiunii
*
intru iar să-ti văd
buza de jos
cu genunchii duhnind a grea
moarte
te apropii tot mai mult
de mâna din care se prelinge
teatral
ceară închegată
*
îţi aştern patul
pe muchia sânului
ca o ultimă grijă
de a te şti
fără plămâni
*
de uitare
te ştergi
pe buza de jos
cu pământ

Niciun comentariu: