te rugam
să laşi bezna
pe umerii grei
de absenţă
să ne umple prezentul
cu strănutul clipei
şuviţate-n avânturi
petale de mucigai
să-şi întindă cotropitoarea esenţă
ca o plasă de gene-ncâlcite
peste irişii noştri
flămânzi de revedere
marea de peşte sărat
în mijlocul inimii răsfirate
în păr
gustul salciu
de saliva şi lacrimi
spunzurate de orizontul tăcerii
pe frunte
picături de meteorit
preling regretul
pe buza răsfrântă a iertare
peste secundă
cupa amară a efemerităţii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu