te întrebam daca mă vezi
în vis
arătam ca fata morgana
mai dezrădăcinată
mai seacă de vene
ca niciodată
te obligam să mă priveşti
în buricul pupilei
să mă sorbi fără vinovăţie
ca pe o tumoare malignă
pe suflet
să mă scuipi tandru
şi-apoi să ma-nveleşti
în rondele vitralii
într-un cavou de sticlă
anesteziată
adormise
despărţirea
Un comentariu:
interesante poezii...uneori frumusetea cuvintelor se vede prin subtilitatea cuvintelor dure asezate intr-un ritm aprig sub o culoare palida!
Trimiteți un comentariu